Patru frati din Nistoresti rescriu romanul Singur pe lume
Casa lor e undeva la capatul lumii. In virful unui deal cleios dupa ninsoarea topita de soare. Te chinui sa urci si in toata cazna asta speri din tot sufletul sa dai de o casa unde macar sa fie cald. Iti imaginezi ca este ca la bunicii tai, in batatura sa fie un latos de ciine de care sa te temi ca te murdareste, nu ca te-ar musca, iar in prima odaie sa miroasa a mar si sa auzi lemnele trosnind in soba. La ei nu te intimpina nimic din toate astea. Lucrurile nu sint nici unul la locul lor, iar aerul din casa e greu. Stau in satul Herastrau, comuna Nistoresti, singuri, si viseaza la toate lucrurile care ii fac fericiti pe cei mici. Auzi din prima glasul unui copil care raspunde la strigatele vecinilor. E Vasilica, are 15 ani si e baietoasa. E murdara din cap pina in picioare, dar vrea sa iti vorbeasca, iti cauta privirea stiind ca nu te-ai dus acolo sa o judeci. Are puterea sa iti zimbeasca si sa iti spuna ca stie cum arata Mos Craciun. L-a vazut ea odata, "cind traia tata". Pe mama ei, Maria Gaina, incearca sa o apere asa cum poate un copil de virsta ei. Minte pentru a-si apara familia, familie unde cea care le-a dat viata nu prea se simte acasa. Acum casa ei este departe de cele patru odrasle, toate minore, linga un alt barbat in sat.
Mandachioaie bea si uita ...
Vecinii spun ca mama bea banii primiti de pe urma copiilor si uita de Vasilica, Dorinel Ionel, Mitica si Paula Diana. Copiii stau cu noptile singuri si invata sa supravietuiasca. Vecinilor li se face mila de ei si le mai dau de mincare. Familia Busila povesteste cu groaza cum i-a gasit o data, aproape sa ia foc in casa de la o luminare. Mama lor lipsea. Si nu era prima data. "Ea nu se poate numi mama. Nu se duce cu zilele acasa, sta la barbatul ala. Fetita asta mica nu vorbeste. Sint murdari, pe cea mica am gasit-o mincind din propriile-i mizerii. Ma-sa lipsea, ca de obicei. I-a facut baie cred ca de doua ori, o data la nastere si inca o data. Hainutele sint scoarta de mizerie. Nu le face de mincare, copiii umbla prin sat pe la oameni si mai capata. Nu merita sa tina copiii astia linga ea", spun cu minie vecinii de peste drum. O judeca aspru pe Maria Gaina, poreclita Mandachioaie, iar femeia sta umilita, cu gindurile departe, cu capul plecat. Nu scoate o vorba. Isi protejeaza cu bratele odrasla cea mai mica, ca un animal incoltit de dusmani. De gura vizitatorilor a imbracat-o si acum ii mingiie capusorul ca de papusa. O papusa pe care insa nu ai ridica-o de jos daca ai vedea-o. Paula Diana nu vorbeste. Clipeste des si se uita mirata la toata harmalaia. Inmoaie in gurita o eugenie primita in dar. "Cind sint fratii mei acasa mai vorbeste, spune «mama» sau «tata». Eu am grija de ea. Mama a venit acasa dimineata. Am mincat niste piine cu racitura, ne-a dat cineva. Imi plac mult placintele, stiu si eu sa fac, nu prea am cu ce. De dormit, dormim toti patru intr-un pat. Nu vreau sa plec de linga fratii mei", ne-a spus si Vasilica, mama de schimb pentru surioara ei.
Mama numai cu numele
Te cutremuri intrind in curte. Casa batrineasca, pe vremuri primitoare, are acum camerele rascolite si murdare. Ti-e teama sa pasesti, ti-e lehamite sa respiri si ti-e frica cumplita sa ramii singur acolo. Oare cei patru micuti cum reusesc sa-si faca universul lor intr-o casa fara nici o jucarie? Mama a ajuns sa rupa din sindrila de pe anexele casei pentru a face din cind in cind focul in soba. Si ieri, Mandachioaia era linga soba incercind sa faca cald. Numai atit, pentru ca de mincare ioc. Pe plita nu era nici o oala, in camera nu exista farfurie si nici urma de bucatica de piine. In odaia mare, acum abandonata de copii din cauza mizeriei, vegheaza neputincios dintr-o fotografie de armata tatal celor patru frati, mort de doi ani din cauza bauturii. "Mi-l amintesc pe tata. Era bun. Am parul negru ca el si l-am visat intr-o noapte. Statea linga mine. Imi este dor. Tin la mama, e frumoasa... Dar nu vreau sa plec de aici singura, nu vreau sa ma despart de fratii mei. Avem grija unul de altul. Mi-ar placea sa ma duc la scoala, dar nu am caiete, nu am geanta. Scriu tare frumos, nu prea pot sa citesc. Carti nu am deloc, am vazut la internat, cind am stat la bunica", spune Vasilica.
"Le ploua in casa, asa i-am gasit intr-o noapte"
Asistentul social Anisoara Gogorita ne-a spus ca a fost la ei de nenumarate ori. De fiecare data mama a spus ca nu vrea sa-si dea progeniturile la orfelinat. Stie ca daca i-ar pierde, ar ramine si fara bani. Promite de fiecare data ca va avea grija, ca se va schimba si ca ii va pasa mai mult. La fel, si cei mici au declarat ca nu vor sa fie despartiti. In vara cei trei frati mai mari au fost trimisi de autoritati in grija bunicii, la Vrincioaia. Au stat pina la finele anului scolar si in vacanta s-au intors. Sesizari privind situatia celor patru copii au ajuns si la Directia pentru Protectia Copilului. Cu toate ca tabloul de familie nu este nicidecum unul roz, nimic nu s-a schimbat. "Nu mai stiu de cite ori am fost la ei in toiul noptii, la sesizarile vecinilor. I-am gasit singuri. Ploua intr-o noapte si cea mica statea in apa. Unul dintre baieti a fugit la concubinul mamei si a chemat-o. Nu-i putem lua pentru ca ea nu vrea sa-i dea si nici ei nu vor sa plece. Dar nici nu are grija de ei, am facut numeroase sesizari, au un dosar voluminos. Am fost si la concubin acasa si am vorbit cu ei. Am gasit-o pe mama varuind la el, iar la copii acasa nu face nimic. Nu inteleg de ce nu vrea sa tina si copiii acolo sau macar sa aiba grija si de ei", ne-a spus asistentul social din Nistoresti. Tot ceea ce a raspuns ieri mama numai cu numele pentru cei patru frati a fost: "nu vreau sa-mi dau copiii". Doare sa rupi de linga tine carne din carnea ta. Dar mai sfisietor este sa ii ai alaturi si sa ii distrugi prin nepasare. Cui sa spuna o bucatica de om "mami" daca cea care i-a dat viata nu o tine cu zilele in brate si nu ii sopteste "noapte buna"? Nu-mi mai doresc in viata mea sa vad ceea ce am descoperit la Nistoresti! E cel mai ingrozitor mod de a realiza ca aducindu-l pe lume ii poti distruge viata celui pe care l-ai purtat in tine... (Iulia CRETU)
Daca printre cititorii nostri sunt oameni generosi, care vor sa-i ajute pe cei patru copilasi cu hainute, jucarii, rechizite, mincare sau bani, redactia Ziarului de Vrancea sau Primaria Nistoresti (677102/ 671346) va stau la dispozitie.