Reflecții... Reflectate | Gânduri burnițoase!
Burnița nu e ploaie. E burniță! Vremea e ca oamenii sau oamenii sunt ca vremea! Un personaj din Mutter Courage a lui Brecht, rănit de moarte se resemnează , acceptându-și destinul: „ Așa a fost să fie: în zi de iarnă burnițoasă, cenușie”. Pentru simboliști, ploaia înseamnă disoluție, ftizie, revenirea gândurilor negre și a angoaselor.
Corespondețele simboliste au rămas. Ploaie măruntă și rece...gânduri negre, plânsete ce vin din adâncuri. Cățelul pământului ne dă târcoale.
Printre pietrele dislocate din pavaj în vederea unei noi așezări mustește clisa, lutul nesuferit. Sunt multe biserici în orașul de pe Milcov. Sub alintul ploii mărunte care nu se mai oprește, oamenii străzii, cei fără noroc , își caută adăpost rezemați de ușile bisericilor, resemnați, fără vorbe. Sunt înclinat să cred că „cerșetorii” moderni s-au organizat într-o breaslă cu regulament draconic. La fiecare ușă de biserică veghează doar doi membri ai organizației nevăzute. O femeie și un copil cam de 8-10 ani. În biserică e slujbă. Lumea intră și iese. Cu sufletul răvășit de cuvântul preotului, mulți enoriași se opresc și dau câte un bănuț celor care îndură frigul și burnița. Scenariul pare tras la indigou. Ici-colo se mai aude câte o frântură de colind sau plugușor timpuriu. Nu contează că aceste datini sunt pentru mai târziu. Cine ascultă de bine, cine nu să aștepte Crăciunul și Anul Nou.
Intrând în Catedrală am realizat că e prea mare pentru un oraș cu așa de puțini credincioși. Slujba de binecuvântare a unor bucate se desfășura într-un colț de la intrare, iar enoriașii stăteau în picioare, deși erau zeci de scaune libere. Mi-a venit în minte vânzătorul de șerpi mari. Acesta primise comandă să transporte un Boa la un muzeu. Negustorul scrupulos a construit un vehicul de câțiva metri, Cu ajutorul unor furci a încărcat prețioasa reptilă, bucuros că-l va preda în bune condițiuni. Ajuns la destinație , a intrat în panică. Marfa parcă intrase în pământ. Cineva îi atrase atenția că reptila era încolăcită într-un colț.
O întrebare plutește în aer: Unde se duc totuși focșănenii? La biserică nu, la bibliotecă nu, la muncă nu!
Să fie oare așa coadă mare la granițe?
Problema e de studiat!
Vasile Lefter, membru UZPR