Profesorul vrâncean Costică Neagu: Scrisoarea deschisă a președintelui Nicolae Manolescu publicată cu puțin timp înainte de a muri
NIicolae Manolescu, o scrisoare deschisă adresată Ministrului Educației
Nu sunt un cititor permanent al publicației ,,România literară”, dar pot spune că peste jumătate din aparițiile revistei, dintr-un an, le achiziționez sau le citesc de pe la prieteni, de la Biblioteca Județeană etc. Urmăresc cu asiduitate câteva nume și teme, începând cu directorul revistei, profesorul și academicianul Nicolae Manolescu. Ceea ce m-a impresionat în ultimul timp, a fost diversitatea și multitudinea temelor abordate de Director, începând cu editorialele revistei. Cu toate că nu am fost întotdeauna de acord cu opiniile celui care mi-a fost și mie profesor, în nr 11/ 15 martie 2014 al revistei, apărut cu 8 zile înainte ca profesorul Nicolae Manolescu să plece la cele veșnice, mi-a atras atenția o ,,scrisoare deschisă” adresată Ministrului Educației, privitor la direcția pe care merge școala românească. Am citit ,,scrisoarea” de mai multe ori și m-am gândit să-i trimit profesorului un cuvânt de mulțumire în numele dăscălimii, al părinților și elevilor din această țară, dar... a căzut trăsnetul și ,,profesorul” ne-a părăsit. M-am gândit apoi să difuzăm acest document prin intermediul ZdV, să fie învățătură pentru tot neamul românesc în eternitate! Cred cu tărie că profesorul Manolescu a pus pe hârtie aceste dorințe arzătoare, cu ,,limbă de moarte”, o dorință testamentară. Mai cred că opiniile din această scrisoare, ar trebui să figureze pe agenda electorală a celor care aspiră la sufragiile electoratului în alegerile care se apropie. (Costică NEAGU)
● ● ●
SCRISOARE DESCHISĂ
Doamnă Ministru al Educației,
Nu ne cunoaștem personal, dar, ca fost profesor de literatură română la Universitatea București, cu o experiență de peste o jumătate de secol, interesat de școala românească, n-am putut să nu vă urmăresc în activitatea de ministru, îndeosebi în perioada reformei, a cărei sarcină ați preluat-o de la predecesorul dv.
Nu vă ascund că eu consider reforma greșită și cu consecințe foarte grave. Am scris pe această temă mai multe articole.
Am publicat în „România literară“, revistă al cărei director sunt de 34 de ani, numeroase intervenții ale unor dascăli din cele mai felurite discipline, inclusiv un memoriu datorat Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, al cărei membru sunt.
N-am avut niciun feed-back din partea dv., nici din partea predecesorului dv. Nu că m-aș fi așteptat. Din păcate, nu mai am vârsta tuturor naivităților. Trebuie să vă mărturisesc că nimic din ce se întâmplă în școală nu-mi este străin. Și dacă m-am dovedit incapabil să vă rețin atenția cu o problemă majoră, precum reforma, mă gândesc că poate am noroc cu una relativ mai puțin importantă, pentru dv., doamnă ministru, nu pentru mine, în ochii căruia toate problemele sunt importante. Cu atât mai mult, cu cât problema are o strânsă legătură cu reforma, chiar dacă o precede.
Un articol din acest număr al „României literare“, datorat unei profesoare de gimnaziu și doctor în litere, ne semnalează faptul că numeroase școli n-au afișat rezultatele la recenta simulare a elevilor de clasa a opta, pentru că un ordin al ministrului, datând de ceva vreme, le-ar obliga să trateze nota din catalog sau de la examen ca date personale protejate de legea confidențializării. Același lucru se petrece și în unele facultăți. Aflu cu aceeași ocazie că nota din catalog și de la examen nu figura de la început în ordinul ministrului. Lucru firesc: o notă e o formă de stimulare. De ce s-o ascundem?
Cineva, nu știu cine, ar fi introdus-o în aceeași categorie cu data nașterii și a celorlalte date personale. Rezultatul acestei aberații a făcut ca profesorii să-l informeze pe fiecare elev personal de nota pe care a primit-o, între patru ochi. Abuz cât se poate de clar: legea și ordinul ministrului nu interzic afișarea listelor pe clase și pe școli. Și una, și alta au în vedere exclusiv datele personale individuale. Din păcate, nu e o stupidă chestiune de procedură. Măsura reflectă o concepție corectă politic, în care posibilitatea ca elevii să-și confrunte notele este considerată frustrantă pentru cei cu note mici, ceea ce face ca diferențierea în funcție de merit să fie eliminată, în numele unui egalitarism care coboară nivelul și distruge valoarea. Nu credeam că școala noastră va ajunge atît de repede să o imite pe aceea din SUA, din Franța și din alte state, urmându-le pe calea pierzaniei.
Corectitudinea politică dă naștere mediocrației și blochează meritocrația.
Școala este, astfel, egalizată de sus în jos și nu oferă, la drept vorbind, o șansă nici celor serioși, nici loazelor.
E vorba despre o regulă de mult cunoscută pedagogilor, care ar trebui să fie mai presus de legile și de ordinele de ministru, care împing încet, încet, nu numai școala, ci întreaga societate spre prăpastie.
Cu tot respectul, vă avertizez, Doamnă Ministru, că vă faceți răspunzătoare de consecințele unor astfel de măsuri negândite și șocante pentru toți cei care și-au petrecut întreaga viață în școală și a căror opinie o ignorați. Ca să nu mai vorbim despre elevi.
Nicolae MANOLESCU